MATADOR MO în sezonul secetos: ce au arătat culturile

Într‑un sezon cu lipsă prelungită de precipitații, calitatea înființării culturii nu se vede doar după modul în care răsar plantele. Partea esențială a lucrării se desfășoară sub suprafață. Planta trebuie să formeze cât mai rapid un sistem radicular capabil să pătrundă în straturile mai profunde ale solului și să valorifice rezerva de apă care nu mai este disponibilă în orizontul arabil ce se usucă rapid.

Tocmai aici s‑a evidențiat, în culturile monitorizate, importanța semănătorului MATADOR MO. În exploatația Agro Čejetice s.r.o. a fost folosit la înființarea triticalei, a macului și a amestecului furajer de mazăre cu ovăz. Deși erau culturi și condiții de sol diferite, elementul comun a fost afânarea în benzi a solului la o adâncime mai mare, realizată direct în timpul semănatului.

Într‑un sezon extrem de secetos, această operațiune a fost esențială. Ancorele utilajului MATADOR MO au creat sub viitoarea cultură o zonă afânată la adâncimi de 20–25 cm. Astfel, rădăcinile au avut o cale deschisă către părțile mai profunde ale profilului de sol, ceea ce a putut ajuta plantele să facă față mai bine deficitului prelungit de umiditate.

MATADOR MO a fost folosit în exploatația monitorizată la culturi cu arhitecturi ale plantei diferite și cu cerințe distincte privind înființarea.

Desigur, randamentele individuale nu pot fi atribuite numai utilajului de semănat. Rezultatul culturii este determinat de evoluţia vremii, de condiţiile solului, de cultura precedentă, de soi, precum şi de nutriţie şi protecţia plantelor.

Din perspectiva evaluării MATADOR MO, contează mai mult o altă legătură. În sezonul caracterizat de secetă prelungită, utilajul a creat, la semănat, un profil de sol intenţionat afânat, în care rădăcinile au putut pătrunde mai uşor la adâncimi mai mari.

În cazul unor precipitaţii regulate şi suficiente, cultura poate prelua o mare parte din apa din straturile superioare ale solului. În condiţii de secetă prelungită, situaţia se schimbă. Partea superficială a profilului se usucă treptat şi importanţa straturilor mai profunde creşte.

Capacitatea plantei de a utiliza această apă depinde, printre altele, de faptul dacă poate dezvolta un sistem radicular suficient de extins până la acea adâncime.

Problema o pot reprezenta straturile compactate cu o rezistenţă mecanică ridicată. Rădăcina trebuie să se adapteze la ele, îşi schimbă direcţia de creştere sau se concentrează într-o porţiune mai mică a profilului. Aceasta limitează volumul de sol pe care planta îl poate folosi pentru a obţine apă şi nutrienţi.

MATADOR MO a acţionat în culturile monitorizate cu ancore de afânare dispuse la distanţa de 37,5 cm. La triticale acestea au pătruns până la 25 cm, iar la mac şi la amestecul furajer până la 20 cm.

Nu este, aşadar, vorba doar despre crearea patului germinativ. Partea de afânare pătrunde mult mai adânc şi creează sub cultură o zonă cu rezistenţă mecanică mai scăzută.

Exact acest efect a fost, din punct de vedere agronomic, semnificativ în timpul sezonului secetos.

Principiul de funcționare al MATADOR se bazează pe prelucrarea țintită a solului în benzi. Ancorele nu efectuează o prelucrare intensivă și profundă uniform pe întreaga suprafață. Ele creează zone care pot fi colonizate de rădăcini, pe care apoi le valorifică cultura înființată.

Rezultatul este o bandă afânată vertical, în care rădăcina întâmpină o rezistență mecanică redusă la creșterea în adâncime.

În condiții de secetă, acest principiu are o importanță practică majoră. Când apa din stratul superficial al solului se epuizează, o plantă cu un sistem radicular mai dezvoltat poate utiliza un volum mai mare din profilul solului.

Nu se poate afirma că scarificarea în sine asigură automat un randament mai mare. Despre rezultat decid, de asemenea, rezervele reale de apă din straturile profunde, structura solului, intensitatea secetei și caracteristicile culturii respective.

Totuși, MATADOR poate elimina una dintre barierele care împiedică planta să utilizeze aceste rezerve mai profunde.

Aceasta reprezintă un avantaj semnificativ în condițiile unei secete îndelungate.

Una dintre culturile urmărite a fost triticale. Cultura premergătoare a fost rapița oleaginoasă, iar solul a fost apreciat ca având o textură medie.

După lucrările de miriște până la 8 cm și o prelucrare ulterioară mai profundă, pe 29 septembrie 2025 s-a efectuat semănatul cu MATADOR. Ancorele de scarificare au lucrat la adâncimea de 25 cm, cea mai mare dintre cele trei variante studiate.

Brăzdarele de semănat au fost reglate la o distanță de 12,5 cm, iar norma de însămânțare a fost de 230 kg/ha.

Adâncimea de lucru de 25 cm este, din perspectiva unui sezon uscat, deosebit de interesantă. Banda creată de ancoră a oferit rădăcinilor o zonă relativ adânc afânată, în care acestea s-au putut dezvolta spre adâncime.

În același timp, la semănat MATADOR a aplicat un amestec de NPK 15-15-15 și Wigor în doza 100 + 40 kg/ha. Fertilizantul a fost plasat la aproximativ 10 cm adâncime.

Aceasta creează o combinație agronomică interesantă. Rădăcinile nu doar că dispun de spațiu pentru o creștere mai profundă, ci și nutrienții sunt depozitați sub sămânță, iar rădăcinile trebuie să pătrundă prin stratul afânat pentru a ajunge la ei.

În perioadele uscate acest lucru este important, deoarece stratul superficial al solului poate pierde rapid umiditatea. Odată cu aceasta scade și capacitatea de absorbție eficientă a nutrienților din acel strat.

Triticale a înregistrat în final un randament de 7,08 t/ha.

O altă cultură studiată a fost macul. Cultura premergătoare a fost grâul, iar semănatul a avut loc pe 18 martie 2026.

MATADOR a lucrat cu ancore de scarificare la adâncimea de 20 cm. Distanța dintre dălți a rămas 37,5 cm, în timp ce la brăzdarele de semănat s-a folosit alternarea distanțelor de 12,5 și 25 cm.

Norma de însămânțare a fost de 2,1 kg/ha.

În acest caz, mai importantă decât doza propriu‑zisă de semințe este activitatea organelor de lucru ale utilajului care prelucrează solul. Macul face parte din culturile sensibile la evoluția condițiilor de umiditate pe parcursul vegetației. Într‑un sezon marcat de secetă prelungită, starea profilului de sol sub cultura înființată capătă astfel o importanță sporită.

Ancorele semănătorului MATADOR au creat, până la adâncimea de 20 cm, o zonă afânată care ar fi putut facilita pătrunderea rădăcinilor din stratul superficial în părțile mai profunde ale solului.

În același timp s‑au aplicat 100 kg/ha de fertilizant Fertistart Eurofertil până la aproximativ 10 cm adâncime.

Pe măsură ce stratul superficial se usucă, localizarea nutrienților în straturile mai adânci devine relevantă și din perspectiva disponibilității lor. Nutrientul în sine nu este suficient; planta trebuie să‑l preia prin intermediul unui sistem radicular activ într‑un sol cu umiditate adecvată.

Recolta de mac a fost de 0,70 t/ha.

Amestecul furajer a reprezentat, din perspectiva funcționării utilajului, o situație diferită.

Pe o suprafață de 9,25 ha, la 27 martie 2026, a fost semănat un amestec de mazăre și ovăz. Norma de semănat a fost de 220 kg/ha pentru mazăre și 70 kg/ha pentru ovăz.

Diferența esențială față de variantele anterioare a fost solul greu. Fertilizantul nu a fost încorporat în profilul solului, deoarece, din cauza discurilor montate pe ancore, ovăzul s‑a semănat aproape la suprafața solului.

Chiar într‑un astfel de amplasament, calitatea lucrării părții de afânare are o importanță esențială. Pe măsură ce crește greutatea volumetrică și rezistența mecanică a solului, crește și forța pe care trebuie să o învingă nu doar organul de lucru al utilajului, ci, ulterior, și rădăcina plantei.

MATADOR a lucrat aici la adâncimea de 20 cm.

Ancorele de afânare astfel nu au creat doar spațiul pentru depozitarea semințelor; rolul lor a fost să formeze în solul greu o zonă verticală pe care sistemul radicular o poate utiliza ulterior.

În combinație cu o secetă prelungită, acest efect devine important. Solul greu poate conține rezerve de apă, dar dacă sistemul radicular este limitat de o barieră mecanică și se concentrează doar în partea superioară a profilului, planta nu poate valorifica pe deplin aceste rezerve.

Amestecul a înregistrat o producție de 9 t/ha de masă verde.

În această trecere, MATADOR nu a aplicat fertilizant. NPK 15-15-15 a fost folosit separat înainte de semănat.

Experiențele de pe parcelele monitorizate arată, de asemenea, de ce nu este recomandat să se evalueze MATADOR exclusiv după adâncimea maximă posibilă de lucru.

În practică s‑a lucrat la adâncimi de 20 sau 25 cm, în funcție de cultură și de condiții.

Aceasta este o abordare agronomică corectă.

Scopul nu este de a lucra cât mai adânc cu orice preț. Ancorele trebuie să înlăture sau să perturbe stratul care limitează dezvoltarea sistemului radicular și să creeze un spațiu suficient pentru rădăcini. Fiecare centimetru suplimentar de prelucrare crește, în același timp, necesarul de tracțiune și consumul energetic.

De aceea, adâncimea trebuie să reflecte starea reală a profilului solului.

În sezonul uscat, avantajul unei scarificări efectuate corect se poate manifesta mai pregnant decât într‑un an cu precipitații regulate. Atâta vreme cât apa este disponibilă în stratul superficial, diferențele în adâncimea de înrădăcinare pot să nu fie atât de evidente. Totuși, în cazul unui deficit prelungit de apă, capacitatea rădăcinilor de a pătrunde mai adânc devine unul dintre cei mai importanți factori pentru stabilitatea culturii.

La evaluarea semănătorilor se urmăresc adesea, în primul rând, uniformitatea semănatului, adâncimea seminței sau calitatea răsăririi. În cazul MATADOR MO, o astfel de evaluare ar surprinde doar o parte din activitatea utilajului.

Ancorele scarificatoare care lucrează la adâncimi de 20–25 cm influențează mediul în care planta se va dezvolta mult timp după răsărire.

Aceasta este diferența esențială.

Brăzdarul de semănat decide poziționarea inițială a seminței. Partea de scarificare a MATADOR pregătește, în același timp, spațiul pentru viitorul sistem radicular.

În sezonul cu perioade lungi fără precipitații s‑a arătat de ce această componentă a tehnologiei este agronomic importantă.

La triticale și la mac, în timpul semănatului s‑a folosit și plasarea subterană a fertilizantului la o adâncime de aproximativ 10 cm.

În condiții de secetă, aceasta reprezintă un complement interesant al întregului sistem.

La aplicarea la suprafață, o parte din nutrienți poate rămâne, în perioade fără precipitații, localizată în stratul uscat al solului. Disponibilitatea lor reală pentru plantă este atunci limitată de lipsa apei.

Plasarea fertilizantului sub suprafață apropie nutrienții de partea activă a sistemului radicular și îi poziționează într‑un mediu al solului mai stabil.

Efectul depinde, desigur, de tipul de fertilizant, de proprietățile solului, de umiditate și de evoluția ulterioară a rădăcinilor. În combinație cu zona radiculară afânată, însă, rezultă un sistem logic: ancorele creează spațiu pentru rădăcină, iar nutrienții sunt depozitați în profilul pe care rădăcina îl va folosi ulterior.

Rezultatele a trei culturi permit formularea câtorva concluzii practice.

Elementul cel mai important a fost lucrarea sub suprafață. MATADOR a creat, prin ancorele sale scarificatoare, o zonă de 20–25 cm adâncime, potrivită pentru dezvoltarea ulterioară a rădăcinilor.

Scarificarea pe benzi a căpătat o importanță mai mare în secetă. Pe măsură ce straturile superioare ale solului se uscau, un sistem radicular mai adânc a permis plantelor să acceseze apa dintr‑o porțiune mai mare a profilului solului.

Adâncimea de lucru a putut fi adaptată condițiilor. Triticale a fost scarificat până la 25 cm, în timp ce pentru mac și pentru amestecul furajer s‑a optat pentru 20 cm.

Utilajul a lucrat și pe sol greu. Tocmai aici, reducerea rezistenței mecanice în zona radiculară poate avea un impact semnificativ asupra creșterii verticale a rădăcinilor.

MATADOR a permis combinarea scarificării cu depozitarea țintită a fertilizantului. La triticale și la mac, fertilizantul a fost plasat la aproximativ 10 cm în profilul solului.

Diferite culturi au putut fi înființate prin metode diferite. Utilajul a lucrat atât cu distanța clasică de 12,5 cm, cât și cu o organizare alternativă a rândurilor de semănat, adaptată fiecărui tip de cultură.

Culturile monitorizate — triticale, mac și amestec furajer — au trecut printr-un sezon cu un deficit de umiditate semnificativ și prelungit. Astfel de condiții pun la încercare nu doar calitatea semănatului, ci și modul de pregătire a profilului de sol.

La înființarea culturilor, MATADOR MO a creat cu ancorele sale benzi scarificate până la adâncimi de 20–25 cm. Astfel a redus rezistența mecanică a solului în viitoarea zonă radiculară și a creat condiții care permit rădăcinilor să pătrundă în straturile mai profunde.

În condiții secetoase, acesta este unul dintre cele mai importante avantaje agronomice ale întregii concepții.

O cultură ale cărei rădăcini rămân în principal în stratul superficial, care se usucă rapid, are posibilități limitate de a face față unei perioade îndelungate fără precipitații. O plantă capabilă să exploateze o adâncime mai mare a profilului de sol are la dispoziție un spațiu mai larg pentru a căuta apă și nutrienți.

Prin urmare, acțiunea MATADOR MO nu se încheie în momentul în care sămânța părăsește brăzdarul de semănat. Partea esențială a efectului său agronomic constă în mediul pe care îl pregătește pentru sistemul radicular în lunile următoare de vegetație.

JOY OF FARMING
[email protected]
BEDNAR FMT s.r.o.